Licăriri în istorie. Revitalizarea ideii de Providență

Oare dăm dovadă de un optimism frenetic, chiar naiv, să credem într-un Dumnezeu care veghează asupra sorții noastre, asupra unei istorii care nu duce neapărat la victoria forțelor morții, la catastrofa anunțată? Putem dobândi o înțelepciune în această lume chinuită? Ar trebui în plus să respingem ideea unui Dumnezeu care veghează asupra sorții noastre, a unei Providențe binevoitoare?

Refuzând resemnarea și pesimismul predominant, Paul Valadier ne invită să vedem, dimpotrivă, licăriri în istorie. Nu este oare urgent să reexaminăm noțiunea de „semne ale vremurilor”, pe bună dreptate subliniată de anumite texte ale Conciliului Vatican II, pe baza unei expresii preluată din Noul Testament? Nu este vorba de a adopta o lectură a istoriei care se aventurează în anticipări mereu contrazise fără a-și asuma prezentul, ci de a crede că nimic nu este vreodată terminat, pierdut, sortit morții. O ieșire este întotdeauna posibilă, acolo unde o căutăm și unde stăruim în a nu renunța.

* * *

Paul Valadier, preot iezuit francez, doctor în teologie și în filosofie, a fost multă vreme profesor la diverse universități (Institut d’Etudes politiques de Paris, Université Catholique de Lyon, Centres Sèvres – Paris), director al revistei Archives de philosophie și redactor șef al revistei Etudes. Teza sa de filosofie, sub îndrumarea lui Paul Ricoeur, a fost consacrată filosofului F. Nietzsche cu titlul Nietzsche et la critique du christianisme. A predat filosofie politică și filosofie morală, este un foarte prolific și recunoscut autor, publicând peste 20 de lucrări din domeniul filosofiei politice.