Cum să citim Scriptura

Iată o nouă carte despre: Cum să citim Scriptura. Dar era oare nevoie de ea? Nu sunt deja prea multe astfel de lucrări introductive și prea puțină nevoie interioară din partea noastră? Cred că fiecare poate și trebuie să răspundă personal la această întrebare.

Volumul se compune din cinci eseuri, semnate de tot atâția teologi. Să le vedem pe scurt.

Manuel Isidro Alves propune o meditație generală despre exegeza biblică, în care încearcă să răspundă la întrebarea: cine interpretează Scriptura? Probabil că am ști să răspundem la interogația autorului, și poate chiar ne-am asuma acest rol la persoana întâi: fiecare creștin e chemat să citească și să interpreteze textul sacru, dar mai ales Biserica este cea mandatată să o facă. Funcția de a interpreta Biblia îi revine ansamblului comunității bisericești, în măsura în care a primit-o de la Spiritul Sfânt, iar Magisteriului, care-și exercită autoritatea în numele lui Cristos, să discearnă autenticitatea interpretării. Lectura științifică și lectura pastorală a Bibliei, departe de a fi în conflict, se sprijină una pe cealaltă.

Ignace de La Potterie prezintă lectura spirituală a Bibliei. Tradiția, în vremea Părinților Bisericii și în Evul Mediu, a afirmat întotdeauna că scopul exegezei creștine este lectura Sfintei Scripturi „în Spiritul“ în care a fost scrisă. Această cercetare a înțelegerii spirituale a fost umbrită în epoca modernă prin metoda istorică ce l-a separat în mod radical pe „Isus al istoriei“ de „Cristos al credinței“. Astăzi se schițează o redescoperire a sensului spiritual: dacă unele metode ale celor din vechime sunt depășite, trebuie să reluăm legătura cu modul lor de a citi Biblia, acordând atenție conținutului și unității Scripturii, ținând seama la Tradiția vie a Bisericii.

Olivier Boulnois, pornind de la întrebarea: pot citi (eu) Scriptura? ajunge la concluzia că Biblia e un text care nu se supune controlului nostru interpretativ. În orice interpretare a ei, eu sunt, de fapt, cel interpretat.

Michel van Esbroeck stabilește că Biblia trebuie văzută în unitatea de viață a Vechiului și a Noului Testament. Analiza cea mai avansată a textelor biblice, dacă se realizează într-un mod inteligent, nu distruge, ci aprofundează înțelegerea lor spirituală, confirmând dogma ce se bazează pe ele.

În sfârșit, Sante Babolin tratează subiectul simpatic al deschiderii la întâmplare a Scripturii înainte de a lua o hotărâre importantă, pentru a afla astfel voința lui Dumnezeu. Deși întâlnim această practică în viața multor sfinți, ea n-ar trebui să înlocuiască discernământul, personal și comunitar.

Suntem invitați să citim această carte, dar mai ales să citim Scriptura, înarmați cu armele Spiritului, inclusiv cu darul științei și al răbdării perseverente.

Alin Tat