Când îi auzi pe unii credincioși vorbind despre viața lor de rugăciune te simți puțin vinovat? Știi că rugăciunea este importantă, dar ea tot rămâne o provocare pentru tine. Poate că îți este greu să-ți faci timp să te rogi, sau te întrebi ce să spui când te rogi. Te lupți să fii consecvent în rugăciune. Și, în cele din urmă, te îngrijorezi că ceea ce faci „nu funcționează”, pentru că nu vezi nicio schimbare în viața ta.

Nu ești singurul. Să simți toate acestea nu te face un catolic rău. Mulți (dacă nu majoritatea) catolicilor simt exact la fel, inclusiv sfinții! Suntem binecuvântați să avem exemple de credință oferite de sfinți și putem descoperi cum să ne rugăm așa cum au făcut-o ei: cu consecvență, cu pace și cu o pasiune care a dus la o transformare profundă a sufletelor lor. Această carte pe care o ții în mâini te va ajuta să începi călătoria rugăciunii, să-ți reînsuflețești viața de rugăciune sau să-ți îmbogățești relația cu Dumnezeu.

~ ~ ~

Sper că înțelepciunea sfinților cuprinsă în aceste 30 de reflecții vă va inspira să vă rugați mai mult din interior și să cooperați mai mult cu Dumnezeu în rugăciune, cedând tot mai mult din viața voastră Lui și planului Lui pentru fiecare dintre voi. Vă doresc să aveți încredere că iubirea Lui vă va transforma și vă va călăuzi la fiecare pas în pelerinajul vostru de rugăciune de-a lungul întregii vieți.

Edward Sri

Cea mai mare parte a acestei lucrări a fost scrisă într-un cadru frumos și unic: în prezența Preasfântului Sacrament. Era anul 2020, în timpul apogeului pandemiei globale de Covid-19. În timp ce lumea se închidea și multe biserici își închideau porțile, parohia cea mai apropiată de casa mea a făcut un lucru minunat. Îi primea pe credincioși în interiorul zidurilor ei pentru a se apropia de Isus, oferind expunerea Preasfântului Sacrament în sanctuarul principal de la 7 dimineața până la 9 seara, în fiecare zi. Este o biserică foarte mare și, prin urmare, avea suficient spațiu pentru ca oamenii să stea distanțați și să se roage în timpul crizei. Iar parohia a ținut ușile dintre sanctuar și nartex deschise pentru a menține o bună circulație a aerului. Acele uși deschise mi-au oferit șansa vieții mele.

Adesea îmi iau pix și hârtie în capelă pentru a scrie și revedea cele scrise în fața Preasfântului Sacrament. Dar, de obicei, nu tastez la laptop în spațiul sacru pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Cu toate acestea, cu Euharistia expusă în sanctuarul principal al acestei parohii și cu ușile sanctuarului larg deschise, am putut să stau și să îngenunchez afară, în nartex, și să scriu o mare parte din această carte în prezența Domnului nostru, fără a distrage atenția nimănui de la rugăciune. Îngenuncheam în nartex, citeam un pasaj dintr-un sfânt, priveam spre Domnul nostru în Euharistie, mă rugam, scriam câteva rânduri și apoi mă rugam din nou. A fost un dar extraordinar să petrec multe ore, din martie până în mai 2020, rugându-mă și scriind în acest mod.