Rod al unei experiențe agonisite de-a lungul a două decenii, propunând Vestea cea Bună sub forma unei cateheze narative, acest comentariu al lui Silvano Fausti la Evanghelia după Sfântul Marcu constituie, poate, cartea de vizită cea mai fidelă a autorului. Întâi de toate, transpare dragostea pentru Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, un Cuvânt ce se cere rugat înainte de a se lăsa interpretat, iar aceasta tocmai pentru a-l primi ca hrană, ca pe „Cuvântul devenit Pâine”.
De fapt, noul adus de Silvano Fausti în interpretarea biblică este o „poveste veche”, întrucât are curajul de a repropune cu rigoare și vigoare metoda antică de citire a textului sacru, cunoscută sub numele de Lectio divina. Pe scurt, este vorba despre o citire lină și deplină a fiecărui fragment comentat, care-L caută în fiecare cuvânt pe Acela care vorbește, pentru a intra în dialog cu El, iar aceasta pentru a-L cunoaște mai bine, a-L iubi mai mult și a-L urma mai îndeaproape (Pr. Marius Taloș, S.J)