Amintește-ți și istorisește Evanghelia. Cateheza narativă a lui Marcu

Cu acest titlu surprinzător, ca de altfel și subtitlul ce-i urmează – Cateheza narativă a lui Marcu -, a apărut la Editura „Viața Creștină” a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla cartea de referință a foarte cunoscutului părinte iezuit italian Silvano Fausti. Nu voi căuta, în aceste rânduri, să fac o prezentare detaliată a acestei cărți, încercând să scot în evidență elementele de noutate interpretativă propuse de autor și nici ceea ce ar putea constitui fundamentul teologic și spiritual care susține întreaga interpretare a părintelui Fausti. Doresc, în schimb, să vă propun o scurtă mărturie personală, care se va referi la persoana autorului și la opera sa.

Acum câțiva ani, un coleg preot ce se afla la studii în Roma, mi-a propus să încep să ascult comentariile înregistrate ale părintelui Fausti. Obișnuit mai ales cu numele importante ale teologilor francezi, nu auzisem prea multe despre acest preot iezuit italian, pe care, ulterior, am început să-l cunosc datorită acestor predici și am înțeles repede că este vorba despre cineva cucerit în întregime de frumusețea și puterea Cuvântului lui Dumnezeu. L-am descoperit, așadar, pe părintele Fausti prin intermediul vocii sale, una blândă, profundă, de foarte multe ori jovială și, mai ales, cu o putere aparte în a transmite sensurile adânci și actuale ale Cuvântului. Apoi, încet, încet, am reușit să descopăr înțelegerea sa cu totul aparte a cuvintelor Sfintei Scripturi. Nu e vorba despre o meditație doctă sau despre cuvinte mari, folosite pentru a impresiona ascultătorul/cititorul, ci de o apropiere de Cuvântul Domnului, care ni S-a dăruit ca hrană sufletească. Aici, trebuie să recunoaștem că, prin intermediul aprofundărilor și meditațiilor noastre axate pe cuvintele Evangheliei, nu ajungem ușor la Cuvânt-Hrană, adică tocmai la împlinirea oricărei aprofundări evanghelice. De foarte multe ori, ne oprim la frumusețea unor idei sau noutatea unor sensuri și, prin aceasta, avem senzația că am deslușit toată bogăția spirituală a Cuvântului meditat. Așadar, prima învățătură pe care ne-o oferă meditațiile părintelui Fausti este invitația de a ne hrăni sufletește cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este, de fapt, și prima invitație a acestei cărți pe care Editura „Viața Creștină” împreună cu Ordinul Iezuit din România – care a și realizat traducerea – doresc să o propună tuturor cititorilor însetați de Dumnezeu: lăsându-ne ghidați de interpretarea părintelui Fausti să ajungem să gustăm și să ne hrănim cu dulceața și tăria Cuvântului veșnic al Domnului.

Ca unul care a citit și recitește acest comentariu al părintelui Fausti la Evanghelia după Marcu, îndrăznesc să afirm că cu fiecare pagină recitită regăsesc atenția și strădania autorului de a pune tot mai mult în lumină chipul luminos al Mântuitorului Hristos, Cuvântul Întrupat, care revelează omului ființa însăși a lui Dumnezeu, adică iubire „nebună” pentru om. Ba, mai mult, pentru că ne iubește, Dumnezeu ne vrea implicați, ne vrea parteneri de dialog și, mai ales, primitori ai iubirii Sale: „Fiecare fragment îl are ca subiect pe Isus, care face și spune ceva cuiva. Acel cineva, de obicei anonim, sunt eu care citesc, căruia Domnul vrea să-i facă și să-i spună exact ceea ce este relatat. Așadar, cititorul nu este un simplu spectator, ci este implicat, până acolo încât devine co-autor al istorisirii. Și toate acestea cu cea mai mare libertate, dacă își dorește și o cere” (p. 16).

Trebuie să recunosc, spre finalul acestei mărturii, că încă din momentul în care am citit titlul cărții – Amintește-ți și istorisește Evanghelia -, am rămas destul de intrigat și mă gândeam că nu e prea clar pentru cititorul neavizat, poate chiar ar merita ales un altul… Citind apoi paginile Introducerii, am înțeles motivul pentru care părintele Fausti a ales acest titlu-îndemn. El ne reamintește că „întreaga Biblie este o unică și mare cateheză narativă, care relatează ceea ce a făcut Dumnezeu și ceea ce s-a făcut Dumnezeu «pentru mine». E o istorie care, la fel ca oricare alta, trăiește tocmai în amintire și se transmite prin istorisire. Credinciosul este acela care, ascultând-o, acceptă să o trăiască la persoana întâi” (p. 15). Cel care trebuie, așadar, să-și amintească istorisirea minunată a mântuirii săvârșită prin Isus Hristos și, apoi, să o răspândească istorisind-o, sunt eu, cel care citesc acum Cuvântul și, aș îndrăzni a spune, Îl citesc avându-l ca ghid de încredere pe părintele Fausti.

Sigur că ar fi foarte multe alte aspecte de subliniat și, cu siguranță, exegeții vor avea multe de spus despre opera deloc simplă a părintelui Fausti. Ceea ce eu recomand, este ca fiecare dintre cei dornici să aprofundeze Cuvântul Domnului să citească pe îndelete această carte fundamentală, cu dorința clară de a lăsa să coboare în inimă ceea ce de foarte multe ori rămâne doar la nivelul gândirii. Citind sistematic și, mai ales, în ordine paginile acestei cărți, cititorul va avea plăcuta surpriză să-și amintească foarte multe detalii, pe care până atunci nu le sesizase, și, mai ales, va fi dornic să istorisească și altora bucuria întâlnirii cu Cuvântul care-i vorbește într-un mod clar și are puterea, pe care din nou a reușit chiar să o simtă, de a-i schimba sufletul și viața.