Episcopul Florentin – Un purtător de lumină

Recenzii

Un purtător de lumină – o carte omagiu dedicată
Preasfințitului Florentin Crihălmeanu

Am trăit vestea morții Ierarhului clujean asemenea șocului unui cutremur care te face să te întrebi, cuprins de un fior: Doamne, dar ce se întâmplă?! Nu știu dacă în mod inconștient această percepție are vreo legătură cu ceea ce scrie evanghelistul Matei: „pământul s-a cutremurat” (Matei 27,51). Când am intrat în Catedrala Schimbarea la Față, în ajunul înmormântării Episcopului Florentin, am perceput atmosfera de acolo asemănătoare cu cea din Sâmbăta Mare, când suferința propriu-zisă a pătimirii a trecut, însă ucenicii și apropiații lui Isus erau nedumeriți, tulburați și înfricoșați. Cel care a pătimit pentru noi este așezat în mormânt și nu mai suferă, dar pot oare rămâne lucrurile astfel?! Viața Sa, modul în care a pătimit și a murit Isus, și viețile celor uniți cu El în pătimire, privite cu ochii centurionului care a asistat la răstignire (cf. Matei 27,54), devin revelatoare pentru cele ce încă nu se văd, dar negreșit vor răsturna zăgazurile oricărei minți și imaginații în dimineața învierii. Sâmbăta Mare nu este lipsită de speranță, ci, dimpotrivă, îi crește tensiunea.

Privindu-i pe ce mai apropiați din familia Preasfinției Sale Florentin, în mod particular pe Sora Letiția CMD și pe tatăl Cornel, venerabilul domn inginer cu părul alb, mi-am auzit, șoptite în inimă, cuvintele Măicuței Sfinte care, străbătută de spaimă, îl regăsește pe Isus, Fiul său, la vârsta de 12 ani, în Templu, după ce îi pierduse urma la întoarcerea de la Ierusalim: — „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta?” (Luca 2,48). Iar El răspunde așa cum putea să o facă doar Cel ce era într-o comuniune unică și într-un dialog continuu cu Dumnezeu, Tatăl Său: — „Nu știați că Eu trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2,49). „Da, știam Preasfințite, știam bine. Însă asemenea Mariei, nu ne așteptam să se întâmple atât de curând, iar percepția noastră este aceea de pierdere.”

Expresia liturgică pe care o rostim la înmormântare – „În veci pomenirea lui!” – are și sensul de: „Preasfințite Părinte Episcop Florentin, așa cum o viață întreagă ați fost în dialog cu Dumnezeu prin rugăciune, Îl implorăm pe Cel în care ați crezut să continue să vă vorbească, să vă cheme pe nume, in aeternum. Amin!”.

Ioan
Episcop auxiliar de Lugoj