Istoric

Fondatorul revistei „Viaţa Creştină”, Părintele Vasile Chindriş, s-a născut în 1905 în localitatea Ieud – Maramureş, din părinţii Ioan şi Nastasia, ţărani, fiind primul între cei şapte fraţi. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, continuând apoi studiile la Liceul „Dragoş Vodă” din Sighetu-Marmaţiei şi la Seminarul Teologic Român Unit din Gherla, pe care l-a absolvit în 1930. A urmat şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, perioadă în care a lucrat ca pedagog la Căminul de Ucenici de pe Calea Moţilor. A absolvit, de asemenea, Seminarul Pedagogic Universitar şi a fost hirotonit preot celib de către Episcopul Iuliu Hossu, fiind numit apoi profesor de religie la şcoli primare şi secundare din Cluj şi preot-ajutător la parohia nr. 5 Cluj.

În 1933, înfiinţându-se parohia nr. 6 Cluj, din cartierele muncitoreşti „Iris” şi „Bulgaria”, a fost numit administratorul acesteia. Printr-o strânsă colaborare cu muncitorii credincioşi, a reuşit să schimbe complet faţa acestei zone a oraşului, realizând străzi pietruite, o şcoală primară şi introducând canalizarea şi lumina electrică. Totodată, din martie până în octombrie 1933 a ridicat frumoasa biserică greco-catolică „Iris”, în stil Bauhaus, specific arhitecturii interbelice, precum şi casa parohială.

Viaţa Creştină, ianuarie 1948

Fiind pasionat de ziaristică, şi-a înfiinţat, cu bani parţial împrumutaţi, propria sa tipografie, în care, din 1935, a tipărit „Clujul Creştin” şi „Viaţa Creştină”, ambele cu largă deschidere ecumenică, un adevărat pionierat în epocă, iar din 1940 a editat cunoscutele calendare-almanah „Viaţa Creştină”.

În 1942 a fost agresat, în plină stradă, cu o violenţă dementă de către un grup de extremişti horthyşti. Cu toate acestea, părintele Chindriş şi-a manifestat fără teamă opiniile. Urmărit şi ameninţat cu moartea, a fost silit să se refugieze în Munţii Ţibleşului. Reîntors la Cluj după eliberarea oraşului, a continuat să publice revista „Viaţa Creştină”, până în ianuarie 1948, când cenzura comunistă i-a interzis să o mai tipărească.

După interzicerea Bisericii Greco-Catolice la 1 decembrie 1948, părintele Vasile Chindriş iniţiază o susţinută mişcare de rezistenţă. Este iniţiatorul vestitei Liturghii din faţa bisericii Piariştilor din Cluj, din 12 august 1956, unde au participat peste 5.000 de credincioşi, care au semnat un memoriu prin care se cerea guvernului libertatea Bisericii Greco-Catolice. A fost arestat şi condamnat la şapte ani de închisoare. În 1967, pentru faptul că a săvârşit Slujba Învierii Domnului în locuinţa sa de pe str. Eroilor nr. 10, împreună cu preotul Ieronim Şuşman, este din nou arestat şi condamnat la trei ani de închisoare. Trece la Domnul în 1972, fiind îngropat în ziua de Sfânta Maria Mare (15 august), condus pe ultimul drum pământesc de părinţii Nicolae Pura, Iustin Sabău şi dr. Augustin Prunduş, în prezenţa unui număr mare de credincioşi.

Viaţa Creştină, februarie 1990

La scurt timp după ieşirea la lumină din catacombele în care a fost coborâtă Biserica Română Unită în 1948, şi înainte chiar de restabilirea oficială a ierarhiei catolice în România, la 1 februarie 1990 reînvia la Cluj una dintre cele mai cunoscute şi apreciate mesagere ale spiritului greco-catolic: revista „Viaţa Creştină” – serie nouă, căci continua firul întrerupt în urmă cu 42 de ani al celei fondată de Părintele Vasile Chindriş. „Patronajul revistei”, unul emblematic pentru rezistenţa greco-catolică: „I.P.S.S. Alexandru Todea, P.S.S. Episcop Emerit Ioan Chertes, Vicar Pr. Tertulian Langa, Pr. Silviu Aug. Prunduş”, care s-au numărat şi printre semnatarii primului număr, împreună cu Preasfinţitul Ioan Ploscaru, Pr. Eugen Popa, Pr. Vasile Botiza, Clemente Plaianu, Teodor Tanco, Ion N. Bota. Începuturi trainice, care au coagulat de atunci energii latente, speranţe renăscute, har în vestirea Cuvântului Vieţii şi curaj în apărarea Bisericii sădită de Dumnezeu în sânul poporului român acum 300 de ani. S-a urmat, în fapt, îndemnul din editorialul primului număr al „Vieţii Creştine”, semnat de Cardinalul de sfântă memorie, dr. Alexandru Todea: „Spre piscuri sau spre abis?”. Calea era şi rămâne una singură, indiferent de încercări şi greutăţi.

Urmând linia trasată de Părintele fondator Vasile Chindriş, „Viaţa Creştină” nu s-a limitat a fi o revistă strict teologică, sau adresată cu precădere clerului ori persoanelor consacrate. Aspectele cultural-istorice şi informative, vasta problematică socio-umană, provocările generale sau particulare cu care s-a confruntat societatea în ansamblu ori numai comunitatea greco-catolică, toate şi-au găsit loc în paginile revistei. Prin apariţia ei în cel mai important centru intelectual al Transilvaniei, dar, totodată, într-un „spaţiu ecumenic” deloc de invidiat…, „Viaţa Creştină” a înţeles să fie, de fiecare dată când a fost nevoie, portavocea întregii Biserici Greco-Catolice, nu doar a Eparhiei de Cluj-Gherla (este şi motivul pentru care şi astăzi o bună parte a tirajului revistei se îndreaptă spre parohii şi protopopiate din Banat, Maramureş, Bucovina, Mureş, Alba, Bucureşti). Aici, în paginile „Vieţii Creştine” s-au tras repetate semnale de alarmă privind distrugerea patrimoniului istoric al Biserici Greco-Catolice, aici s-a dat impuls noii mişcări memorandiste de repunere în drepturile sale legitime a Bisericii lui Inochentie. Şi tot aici s-au consumat marile bucurii ale vizitei Papei Ioan Paul al II-lea pe pământ românesc, ori ale ridicării Biserici Greco-Catolice la rangul de Arhiepiscopie Majoră – semn de apreciere, încredere şi ocrotire părintească din partea Sfântului Scaun.

Viaţa Creştină, nr. 300, februarie 2004

În anul 2004, odată cu apariţia numărului 300 al seriei noi, „Viaţa Creştină” îmbracă o haină nouă, în ton cu cerinţele prezentului, dar cu aceeaşi dorinţă de a îndruma spiritual, a instrui, a-i întări şi uni pe credincioşii greco-catolici, fie că se află într-un oraş mare, unde-şi pot manifesta liber credinţa, ori într-un sat izolat, unde schimbările din decembrie ’89 au fost numai în parte. Pe aceeaşi linie, a ţintirii spre „piscurile” întrevăzute de Cardinalul Todea în februarie 1990, poate fi încadrată şi evoluţia revistei din ultimii ani: conţinut structurat, rubrici diverse şi ancorate în spectrul larg al problematicii spirituale şi preocupărilor sociale.