Arta de a învinge o pasiune rea printr-o pasiune bună
Traducere şi adaptare
Mihaela Farauanu

Editura „Viaţa Creştină”, 2012
32 pagini, format 10,5×20,5 cm

Dacă vă deranjează faptul de a repeta la fiecare spovadă aproape aceleaşi păcate… sau dacă sunteţi preot şi călăuziţi spiritual suflete care, suferind din cauza unor patimi rebele, ar avea nevoie de un ajutor urgent şi de specialitate, dar timpul nu vă permite să îl acordaţi în scaunul de spovadă… Ei bine, în oricare dintre aceste situaţii, „Psihologia pasiunilor în drumul spiritual” v-ar putea veni în ajutor. Pr. Adolphe Tanquerey, autorul acestui text, este unul dintre cei mai buni specialişti pe care îi are Biserica în domeniul „chirurgiei” psiho-spirituale. Chiar dacă trupeşte nu mai este printre noi, ne-a rămas, totuşi, alături spiritual, prin scrierile sale valoroase.

Prin micul volum „Psihologia pasiunilor în drumul spiritual” vă este, de fapt, adusă în atenţie prima dintr-o serie de mai multe broşuri extrase şi traduse din capodopera spirituală a autorului, şi anume din volumul intitulat „Tratat de ascetică şi mistică”. Această serie de broşuri încearcă să vină în întâmpinarea crizei de timp şi a dorinţei de instrumente spirituale practice a creştinului de azi. Fiind puţin voluminoase şi, prin urmare, uşor de citit şi de strecurat chiar într-o mică geantă, acestea v-ar putea fi mereu la îndemână atunci când aţi avea nevoie de un sfat bun. De asemenea, le-ar putea veni în ajutor şi preoţilor care, prin simpla lor recomandare celor pe care îi călăuzesc spiritual, şi-ar putea uşura considerabil munca din confesional şi nu numai.
Pentru că, aşa cum precizează autorul, „cercetările recente au demonstrat că 87% dintre boli sunt determinate de gânduri, pasiuni, emoţii, şi numai 13% sunt cauzate de alimentaţie, ereditate şi mediul înconjurător”, subiectul ales şi abordat în broşura de faţă – prima din seria ce va urma – e tocmai cel al pasiunilor. Strategiile-cheie pe care le veţi descoperi în paginile ei vă vor putea iniţia în arta de a-i educa pe cei mai solicitanţi şi, totodată, deosebiţi „copii” pe care îi aveţi – pasiunile personale. Acestea, aşa cum spune însuşi autorul, nu sunt rele în ele însele, dar pot deveni astfel atunci când nu sunt educate şi bine orientate.
Ajutându-ne să facem cunoştinţă cu pasiunile noastre ordonate şi, mai ales, cu cele dezordonate, pr. Adolphe Tanquerey ne ajută, totodată, să descoperim cu uimire că pasiunile pe care le urâm în noi înşine sunt chiar pasiunile care ne pot ajuta cel mai mult în evoluţia noastră spirituală. El ne ajută să învăţăm din greşelile noastre şi să dobândim putere din căderile noastre.



ÎNTREBĂRI DESPRE VIAŢĂ ŞI MOARTE
10 interviuri

Traducere din limba italiană
Cristian Şoimuşan

Editura „Viaţa Creştină”, 2011

Etica vieţii reprezintă un subiect modern, atractiv, extrem de interesant prin multitudinea subiectelor, dezbătut pe toate căile şi canalele de comunicare în masă.
În fiecare zi, fie că vrem, fie că nu vrem, ne întâlnim cu astfel de tematici cu titulaturi care mai de care mai şocante: „bărbatul” care a născut, Fertilizarea in Vitro (Reproducerea Umană Asistată) oferită prin intermediul Ministerului Sănătăţii, obişnuita clonarea animală, dar şi cea umană păstrată în secret, recoltarea de celule stem, mamele surogat, metodele moderne de contracepţie, drepturile minorităţilor sexuale etc.
E vorba despre subiecte care nasc controverse, ne pasionează, creează conflicte între persoane cu opţiuni pro şi contra, pornesc şiruri nesfârşite de întrebări. Cine oferă răspunsuri, cine clarifică, cine face lumină în aceste domenii adesea păstrate în ceaţă în mod intenţionat?
Biserica, în virtutea datoriei primită de la Mântuitorul Isus Hristos de a călăuzi şi învăţa poporul creştin, are datoria de a interveni, a explica, a clarifica orice neînţelegere, orice nebuloasă, mai ales din punct de vedere al bioeticii. Educarea ia timp, resurse, persoane dedicate, persoane dornice să se implice, să ilumineze, să vină în întâmpinarea nevoilor tuturor.
Pentru mulţi, educaţia se face după ureche. Nu cunosc poziţia Bisericii, nici nu sunt curioşi să o afle, prin urmare nu pot accepta explicaţiile pertinente oferite. Multă lume e reticentă la orice explicaţie, acuzând Biserica de lipsă de profesionalism, de tradiţionalism, închistare etc.
În 1997 am avut minunata ocazie de a participa la Iaşi la un congres de Teologie Morală şi Bioetică. Eram student pe atunci, pasionat de morală şi, implicit, de tematicile ridicate de etica vieţii, plin de întrebări şi nedumeriri, însetat să aflu cât mai multe, căutând răspunsuri digerabile, raţionale.
Îmi amintesc şi acum de faptul că am ascultat nişte conferinţe fabuloase, şocante adesea prin sinceritatea şi claritatea adevărurilor exprimate. Am aflat lucruri noi, extrem de bine venite, sau mi-au fost lămurite altele rămase în ceaţă. Cine conferenţia? Nişte preoţi. Numai că unul era embriolog din Australia, altul obstetrician la New York, altul microbiolog din Franţa, ş.a.m.d.
Am înţeles atunci ceea ce mulţi oameni moderni nu au reuşit nici până acum să înţeleagă: atunci când se pronunţă într-un domeniu, când emite explicaţii, Biserica le asumă de pe poziţii de forţă, fundamentate, cercetate, studiate de către specialişti, vorba Sfântului Paul, şi cu „Spiritul, şi cu mintea”. Şi Biserica ştie ce spune atunci când afirmă ceva!

Lucrarea de faţă vine să explice şi să clarifice fără urmă de dubiu, şi, după umila mea părere, ar trebui să fie prezentă în bibliotecile tuturor. E un „must have”, cum spune englezul, o carte obligatorie, mai mult decât un „best seller”. Stilul interviului e unul dificil de realizat (trebuie să ştii să fii eficient, cu randament maxim din minim de întrebări), dar foarte facil de utilizat concret (întrebările ar putea veni din partea oricui).
Am primit varianta în italiană (Questioni di vita & di morte) în 2009, prin bunăvoinţa dr. Silvano Poma din partea ILCE Milano, şi m-am bucurat teribil, din mai multe motive.
În primul rând, pentru că atinge şi explică tot ceea ce trebuie ştiut despre subiecte ca homosexualitatea, Fertilizarea in Vitro, contracepţia, avortul, drogurile, eutanasia etc. Apoi, pentru că prezintă poziţia Bisericii, chiar dacă răspunsurile nu vin exclusiv din gura unor clerici marcanţi, ci a specialiştilor laici: Carlo Casini e magistrat, Maria Vianello e profesor, Giacomo Lodovici la fel, Mario Palmaro jurnalist, ş.a.m.d. Adevărurile teologice sunt susţinute de explicaţii ştiinţifice, de elemente de legislaţie, aspecte de antropologie, psihologie şi sociologie, solide, cu justificări şi fundamente raţionale, greu de refuzat chiar şi de cei mai încăpăţânaţi adversari ai realităţilor bioeticii actuale.
Iar, în al treilea rând, extrem de important pentru omul modern, mereu în luptă cu timpul, mereu pe fugă, fără dispoziţia necesară de a analiza, căutând sintezele, lucrarea de faţă e un real instrument de explicitare. Ai o neclaritate, găseşti rapid şi răspunsul!
Astfel de lucrări sintetice sunt rare, greu de accesat, mai ales în traducere (aş remarca aici o serie apărută prin anii ‘70, în limba engleză, la Editura Tan Books, intitulată Quizzes to A Street Preacher – Întrebări pentru un predicator de stradă, sau lucrarea din 2008 a Monseniorului Raffaello Martinelli, 50 Argomenti di Attualita, Frammenti di verita Cattolica – 50 de teme de actualitate, ambele însă în limba originală).
Pentru orice creştin, de orice confesiune, apariţia în limba română a acestei lucrări la Editura „Viaţa Creştină” reprezintă un moment de mare importanţă. Există întrebări? Acum vin răspunsurile. Există dubii? Acum vin explicaţiile şi motivaţiile. Nu ştiai ce şi unde să cauţi? Iată sursa.
O lucrare admirabilă în simplitatea şi francheţea ei, o lucrare de forţă, de mare profunzime, un medicament pentru „ignoranţă”.
O lucrare minunată, care va lumina şi lămuri pe toată lumea. Într-un an dedicat familiei, nici nu se putea găsi un cadou mai nimerit.

Deo Gratias Pro Omnia!

Pr. Titus SAS
Departamentul pentru Familie şi Viaţă

Scrisă în 1944, într-o perioadă de vârf a literaturii religioase greco-catolice, broşura atât de apreciatului părinte Nicolae Pura se dovedeşte a fi la fel de actuală şi în zilele noastre, o lume supusă tot mai multor tentaţii de îndepărtare de sacru. Inspirat de o bibliografie de substanţă, autorul caută să conducă cititorul spre înţelegerea necesităţii ataşamentului faţă de valorile fundamentale ale creştinismului, singura cale de a stăvili răul ce pândeşte lumea şi pe fiecare în parte.

Argumentele în acest sens ne sunt oferite încă din primele pagini, stârnindu-ne interesul în a ne putea identifica cu colaboratorii Crucii mântuitoare: “Hristos a început opera de îndreptare a lumii acum două mii de ani, prin Răstignirea Sa pe Cruce. Îndreptarea de azi a lumii nu se poate înfăptui decât tot prin Cruce – dar, cu deosebirea că atunci s-a răstignit Hristos, iar azi trebuie să se răstignească creştinii. Împotriva violenţei răului, Hristos nu răspunde cu violenţă.

Iată ce înţelegem prin colaboratorii Crucii: sunt toţi aceia care lucrează pentru triumful Binelui şi al Dreptăţii, prin răstignirea răului din ei şi din alţii. Noi ne dăm seama că nu suntem buni, nici drepţi, dar putem face ca Binele şi Dreptatea să se facă sau să nu se facă; putem face ca Binele absolut, Dumnezeu, să trăiască sau să moară în noi.

De fiecare dată când nu facem efortul ce-l putem face, se întâmplă, din vina noastră, o micşorare a Binelui în lume. Cine face răul şi păcatul, ucide Binele şi face lumea mai rea. Iar cine vrea să facă lumea mai bună, trebuie să omoare păcatul, trebuie să devină colaboratorii Crucii.

Aceste două cuvinte: “colaboratorii Crucii”, au un sens atât de adânc încât îmi dau seama că mi-am impus un risc atunci când m-am decis să dezvolt acest subiect. Dar ele sunt de o aşa de mare valoare şi de o atât de mare actualitate încât merită orice risc.

Colaboratorii Crucii sunt toţi aceia ce luptă pentru împărăţia lui Hristos, prin cultură, ştiinţă, literatură, dar în mod special îi numim colaboratorii Crucii pe aceia care, împotriva răutăţii şi imoralităţii de acum, luptă pentru o lume nouă prin rugăciune, prin jertfă şi pocăinţă, răspunzând armelor violente ale răului cu arma spiritului”.

“Această succintă culegere de cugetări despre şi pentru familii este un prim rod al Anului Familiei, prin grija şi strădania rev. pr. Florin Bozântan, consilier teologic eparhial”, arată în Cuvânt înainte PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla. “Tocmai pentru că trăim în continuare într-un ritm al supervitezei şi al crizei de timp, aceste gânduri despre familie ar putea constitui o scurtă, practică şi sfinţitoare lectură de câteva minute zilnic, menită să reamintească tuturor nepreţuita valoare a familiei ca ‘celulă fundamentală’ a Bisericii şi a societăţii. Fie ca aceste gânduri să constituie un sprijin pentru toţi cei care doresc să trăiască autentic valorile creştine ale familiei, ajutând astfel instituţia familiei să-şi redescopere demnitatea şi respectul cuvenite în societate”.

Cităm din Rugăciunea Familiei de pe coperta IV: “Părinte veşnic, Creatorul şi Susţinătorul neamului omenesc, Te rugăm, priveşte plin de bunătate la căsnicia noastră şi o binecuvântează. Fă să domnească unirea şi pacea Ta cea sfântă în sânul familiei noastre. Depărtează de la noi orice neînţelegere, dezbinare ori ceartă. Dar cum nimeni nu e fără de greşeli şi slăbiciuni, Te rugăm, dă-ne răbdare să suportăm cu iubire greşelile şi slăbiciunile fiecăruia. Ajută-ne să fim pildă bună unul pentru altul şi mai ales pentru copiii noştri, pe care ni i-ai dat şi pe care vrem să-i creştem în iubirea Ta”.

Recenzie apărută pe BRU.ro

“Cartea părintelui Jacques Philippe, un preot cu o vastă experienţă spirituală”, mai citim în prefaţă, “îşi propune să ofere un mic ajutor în formarea docilităţii faţă de Spiritul Sfânt, care este artizanul principal al progresului nostru spiritual. Prin urmare, lucrarea de faţă poate fi folositoare atât începătorilor în viaţa spirituală, cât şi celor care trec prin prima purificare pasivă. [...] După ce arată că sfinţenia este lucrarea Spiritului Sfânt [...], părintele oferă zece principii a căror aplicare favorizează apariţia inspiraţiilor divine. [...] Sper ca acest mic tratat spiritual, scris cu claritate şi simplitate, izvorât dintr-o vastă experienţă spirituală şi pastorală, să răspundă întrebărilor multor persoane care caută lumină în drumul lor către desăvârşire. Evident, simpla lectură a cărţii nu va fi de prea mult folos spiritual, dacă nu va fi însoţită de experienţa încercărilor de a pune în practică principiile enunţate în ea. Fie ca Spiritul Sfânt, Sfinţitorul, să îi conducă pe cititorii acestei cărţi la o lectură vie şi la transformarea deplină în sfinţi ai Dumnezeului celui viu.” Iată şi cele zece principii amintite: 1) A practica lauda şi mulţumirea; 2) A le dori şi a le cere; 3) A se decide a nu-i refuza nimic lui Dumnezeu; 4) A practica ascultarea filială şi încrederea; 5) A practica abandonarea; 6) A practica detaşarea; 7) A practica tăcerea şi pacea; 8) A persevera cu fidelitate în rugăciune; 9) A examina mişcările inimilor noastre; 10) A practica deschiderea inimii faţă de un părinte spiritual.

Autorul, Jacques Philippe, s-a născut într-o familie creştină, la 12 martie 1947, în Lorraine, Franţa. După ce a studiat matematica a petrecut câţiva ani predând şi ocupându-se cu cercetarea ştiinţifică. În 1976 a întâlnit Comunitatea Fericirilor, fondată cu puţin timp înainte, şi a răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a-L urma în această vocaţie. A petrecut apoi mai mulţi ani în Ierusalim şi Nazaret, adâncindu-se în studiul limbii ebraice şi a rădăcinilor ebraice ale creştinismului. Din 1981 a studiat teologia şi dreptul canonic la Roma, şi tot acolo şi-a început activitatea sa de îndrumător spiritual, lucrând la formarea preoţilor şi a seminariştilor Comunităţii. În 1994 s-a întors în Franţa, unde a avut diferite responsabilităţi. A susţinut diverse reculegeri spirituale în Franţa şi în lume şi şi-a consolidat principalele sale teme de reculegere în cinci cărţi de spiritualitate. În ultimii ani s-a dedicat în principal îndrumării spirituale, predicării de reculegeri şi activităţilor pentru dezvoltarea Comunităţii în Asia şi Oceania, unde călătoreşte frecvent.

Recenzie apărută pe BRU.ro