Pildele unui preot de țară

Recenzii

Pildele unui preot de țară

O vorbă înțeleaptă, o glumă cu tâlc, o pildă frumoasă… sunt tare binevenite în orice context și în orice comunitate. De aceea, cei care dețin această artă a povestirii și au memoria bine garnisită cu astfel de cuvinte pline de sens și înțelepciune se fac repede remarcați și, mai ales, sunt ascultați cu drag și interes. Însă, deținătorul unui astfel de bagaj sapiențial se folosește el însuși de acesta atunci când simte că are nevoie de o încurajare sau de o glumă care să-i descrețească fruntea-i îngândurată. Iată de ce consider că volumele care pun la un loc pilde și cuvinte înțelepte vor fi mereu la mare căutare. Acesta-i și motivul pentru care ne-am dorit să avem un volum cu pilde la Editura „Viața Creștină”.

Pildele unui preot de țară. 150 istorioare de meditat și de dat mai departe – este primul volum și a ieșit de sub tipar acum câteva săptămâni. Autorul se numește Pierre Trevet, preot catolic francez, foarte cunoscut deoarece de mai mulți ani prezintă pentru postul catolic de televiziune KTO aceste pilde pe care, așa precum el însuși mărturisește, le-a tot cules încă din timpul Seminarului. Prima particularitate a acestei cărți este că cele peste 150 de istorioare sunt clasate pe tematici: Dumnezeu; credința; taina răului; viața spirituală în sânul Bisericii; practica vieții creștine și soarta ei. A doua particularitate este că părintele P. Trevet nu se limitează doar la a prezenta pur și simplu o pildă, ci merge mai departe dându-i și dezlegarea, trăgând concluzia sau prezentându-i tâlcul și morala. Astfel, fiecare pildă capătă și aliura de meditație spirituală tematică. La finalul acestei prezentări, o scurtă vorbă nostimă rostită de un copilaș: „Într-o zi, la sfânta Liturghie un copilaș îi spune mamei lui, uitându-se la preotul celebrant: «Mami, aș vrea să fiu și eu preot». În sinea ei, mama își spuse: «Îți mulțumesc, Doamne! E extraordinar! Nu sunt vrednică de o asemenea favoare». În clipa respectivă însă îl auzi pe copilaș continuând: «Da, pentru că un preot nu lucrează decât duminica».”

Pr. Daniel Avram