Surprinzătoarea fericire

Recenzii

Fericirea, acolo unde nu te aștepți să o întâlnești

Regăsim în cuprinsul Sfintelor Evanghelii numeroase cuvinte rostite de către Mântuitorul Isus Hristos care au darul de a ne surprinde, de a ne scoate dintre limitele propriilor noastre raționalități sau a definițiilor general acceptate. Printre acestea se află și Fericirile, sentințe cu totul inedite rostite de către Isus ce ne provoacă să desoperim o fericirea dincolo de cea imaginată de noi și cu totul paradoxală: sunt fericiți cei săraci în spirit, pentru că a lor este Împărăția; cei care plâng, pentru că vor fi mângâiați; cei blânzi, cei milostivi, cei curați cu inima, cei persecutați din cauza dreptății … pentru că ei vor primi bună răsplată de la Dumnezeu. Cu siguranță, ne intrigă o astfel de fericire. Ce poate ea să însemne? Cum ar trebui interpretate aceste cuvinte ale lui Isus? Mai au ele vreun fel de valabilitate astăzi? Pot eu oare integra în strădania mea spirituală și aceste Fericiri propuse de către Isus?

Tuturor acestor întrebări, părintele Jacques Philippe le găsește răspunsuri ziditoare în cartea sa Fericirea, acolo unde nu te aștepți să o întâlnești. Meditații despre Fericirile evanghelice, apărută la Editura Viața Creștină. În partea introductivă, autorul precizează foarte clar faptul că Fericirile reprezintă, de fapt, programul de viață al creștinului, al celui care vrea să-L urmeze pe Isus. „Ele sunt o cale de umanizare și, totodată, de rodnicie, arătându-ne cum să aducem roade care să rămână, cum să răspândim iubirea în jurul nostru, cum să-l conducem pe celălalt spre viața cea adevărată.” Cu darul său special, acela de a spune lucrurile profunde ale vieții creștine în cuvinte simple și luminoase, părintele J. Philippe ne conduce în paginile cărții spre înțelegerea profundă a celor 8 fericiri (considerând că a 9-a o reia pe cea anterioară), așa cum sunt ele relatate în Evanghelia după Matei (5,1-12). Pentru fiecare dintre ele, folosește o metodă de abordare clasică: o scurtă introducere urmată de punerea în lumină a înțelesului din Vechiul Testament, apoi noutatea adusă de Isus și modalitatea în care, de-a lungul istoriei, sfinții au integrat în trăirea lor concretă respectiva Fericire. Insistând mai mult pe prima dintre Fericiri – sărăcia în spirit –, autorul nu uită să facă mereu referință la mentalitățile actuale ce pot și trebuie corectate, revenind tocmai la calea propusă de Isus, cea care e de altfel înscrisă în umanitatea noastră și pe care urmând-o ne împlinim ființial, adică ajungem la fericire.

Pr. Daniel AVRAM